Simt ca razele ma imping.. soarele incearca sa ma ridice cat mai sus... Vantul ma ia pe sus... Am ametit. Simt ca visez. Imi aud vocea, dar parca nu e a mea. Imi vad reflectia.. da....parca sunt eu. Mi se pare ca sunt intr-un vis. Nu visez, sunt intr-unul. Nimic nu e real. Pasesc.... Pasesc... mai sus de pamant. Pasesc? Cand am plecat de pe banca?

Uite o vitrina. Ce bine seamana fata aia cu mine. :))

-Sunt homofob.

-Si cand te uiti in oglinda te sperii?

Imi place sa traiesc. Si am de gand sa continui.

Fericirea e amplificarea sentimentelor/emotiilor pozitive/optimiste trezite de orice lucru existent sau inexistent. Cateodata, inconstienta. Dar pt. a exista fericire reala nu trebuie sa existe nimic altceva, sau cel putin sa nu existe in mintea fericitului.

Fericirea este adevarata, dar oarba. Mai oarba ca dragostea. Nu este falsa, nu poate fi falsa, insa dragostea da.