Radea. Radea in continuu si nu putea sa se mai opreasca. Si... la fiecare chicot strecura cate o lacrima.. atat de subtila incat nimeni altcineva nu putea sa observe. Dar a observat cineva. Si inca o persoana... Si inca una. In momentul acela a inceput sa planga de-a dreptul. Nu-si mai ascundea lacrimile, pentru ca nu avea de ce sa o mai faca. S-a transformat in bucurie, melancolie, usoara tristete... pe care putea sa le impartaseasca tuturor pietrelor, picurilor de apa, adierelor, firelor de iarba, privirilor sterse ascunse dupa suvite de par... Si plangea. Si s-a oprit abia atunci cand a auzit trenul suierand. Apoi iar a inceput sa rada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu