Cu jumatate de norma

Isi intindea corpul la extrem si se arcuia pana in punctul in care aproape se frangea. Era o curva, de aceea de o speta atat inalta, incat pana si ochii abia ii prindeau imaginea. Isi vindea imaginea, corpul si chipul, expresiile si intregile suflari pe un ritm si pe gheata.  Se vindea ct putea de mult, nelasnd pe nimeni sa se apropie. Se arunca ea singura in ochii tuturor, ca apoi sa danseze, sa sara si sa se joace, lasandu-se mancata de priviri flamande ce nu se saturau... Era tarfa suprema, pentru ca era un vis demn de neuitat, de uitat, de amintit. Era curva cea mai joasa pentru ca isi vindea si esenta esentei. Era scumpa, de nepretuit, nimeni nu reusea sa-i puna o eticheta, nimeni nu reusea sa o atinga nici cu o vorba pentru ca, atunci cand nici nu iti dadeai seama, disparea in fum si multime, lasandu-se observata doar cand voia dansa sa-si starneasca iarasi clientii.